Și eu m-am minunat când am auzit prima oară expimarea: este ora doi, expresie uzitată destul de des, mai ales în zona Ardealului. Dacă ar fi să aprofundăm gramatical, ar trebui să ne gândim (făcând acordul) și la varianta este ora una. Lucrul care încurcă cel mai mult, este faptul că numeralele cardinale,atât unu, cât și doi, sunt substantive ce permit acordul de gen feminin (unu-una, doi-două), pe când restul: trei, patru, cinci, etc. sunt doar substantive neutre, ce nu permit alt acord de gen.
Insă, în timp, am realizat că avem de-a face cu un arhaism, păstrat ca un autentic regionalism, înrădăcinat de generații și rămas încă în uz. În restul zonelor din țară, s-a traversat de-a lungul timpului la exprimarea este ora două, care a prins din ce în ce mai mult, generalizându-se. Concluzia este că ambele variante sunt corecte, iar acest lucru trebuie respectat ca atare.