În principiu, din câte îmi amintesc eu de la orele de gramatică învățate în școală, ceea ce este exprimat la modul exclamativ sau imperativ, este mereu urmat de semnul exclamării, pentru a marca grafic intonația. Totodată, se mai folosește și în cazul vocativelor și a interjecțiilor, propoziții (chiar eliptice de predicat) sau părți de frază, ce exprimă stări afective / emoționale.
Câteva exemple:
Bună !, Salut !, Bună ziua !, Pa !, Da !, Nu !, Adio !, Aha !, Oh !, La revedere !, Noapte bună !, Mulțumesc !, Extraordinar !, Ce frumos !, Dispari !, Vino încoace !, Continuă !, Să vezi ce-i fac !, Trebuie să îl dai afară !, Îmi place foarte mult de ea ! ...etc.
În concluzie, VĂ MULȚUMESC ANTICIPAT !, va conține semnul exclamării.