cum se pronuntă cuvântul "există"?

Question

bună, sunt japonez și învăț română.  poate cineva să-mi spune cum se spune acest cuvânt:

"există"

se pronuntă "egzistă", sau "eksistă"?

mersi

Answer 1

se pronunta "egzistă"

Felicitari pentru nivelul foarte bun de vorbire/scriere si spor la invatat!

Answer 2

eu cred ca il poti pronunta in ambele moduri si cu g si cu k: tine de cate de repede il spui
 in orice caz X - se spune ICS
deci si k e corect! mai tine si de zona in care esti/vrei sa mergi in romania!
oricum felicitari :)

Comments

O explicație eronată. Singura variantă corectă, de citire, în limba română, pentru cuvântul există este doar egzistă. Face parte din cazurile particulare, ca și în cazul celor mai cunoscute exemple: pronumele eu/ea/el/ei/ele, sau varianta conjugată este, a verbului a fi, care s-au citit mereu și se vor citi de-a pururi ieu/iea/iel/iei/iele, respectiv ieste, nicidecum așa cum sunt scrise.

Answer 3

intrebarea avea un scop precis,careia i-a raspuns anonim 1.(eu am ceva cu anonimii,ca daca tot te pricepi si vrei sa ajuti,de ce nu ti iei si un pseudonim..)
exista=[egzista]
plexiglas[pleksiglas]
foarte frumos ca cineva isi pune stfel de intrebari
desigur ca romanii sunt toleranti si nu vor critica,in orice zona a romaniei s-ar afla ei,un strain care (ar) face astfel de greseli minore,mai ales ca au si ei nevoie de toleranta,la randul lor...

Answer 4

EGZISTA
(100%)

Answer 5

egzista

Answer 6

eksista pentruca dac sar citi egzista mai bine oameni buni sa scrim egzista dar la momentul de fate eksista deoarcece cum am mai spus este x nu g

Answer 7

Neologismul prost format se pronunţă „egzistă”; iar verbul românesc: „ieste” la singular şi „sânt” sau „îs” la plural.

Comments

În primul rănd, cuvântul există, nu este un neologism. Tind să cred că nu cunoști semnificația cuvântului neologism.

În al doilea rând, NU există verbul românesc este (citit ieste), acest cuvânt exprimând doar forma la persoana a 3a singular, indicativ prezent, a verbului a fi.

Și cred că ai rămas în urmă cu timpul. Forma sânt ( cu â), nu a existat niciodată în limba română, ca făcând parte din verbul a fi, ci doar sînt (cu î). Iar din 1994, Academia Română a decis revenirea la forma veche, sunt, în loc de sînt. Sunt, exprimă forma de indicativ prezent, atât pentru persoana 1a singular, cât și pentru persoana a 3a plural. 

Cât privește cuvântul îs, este un arhaism, al formei actuale sunt, exprimând la fel, forma de indicativ prezent, pentru persoana 1a singular (eu îs vesel) și pentru persoana a 3a plural (ei îs veseli / ele îs vesele).

PS: Intenția ta lasă cam mult de dorit, având în vedere că explicațiile oferite de tine, sunt cam nepermis de eronate.

Answer 8

DraPa: "Cât privește cuvântul îs, este un arhaism, al formei actuale sunt, exprimând la fel, forma de indicativ prezent, pentru persoana 1a singular (eu îs vesel) și pentru persoana a 3a plural (ei îs veseli / ele îs vesele)."

Nu vorbi daca nu stii. Nu-i un arhaism, ci un regionalism, o prescurtare. In Ardeal si Moldova se foloseste is in loc de sunt si ii in loc de este sau e. Toti ardelenii si moldovenii zic: eu is, el/ea ii, ei/ele is. De-aici vin si variantele -s, -i, atunci cand se pot uni cu un cuvant: cine-i, cine-s, nu-i, nu-s. S vine de la sunt, i vine de la pronuntia ieste a lui este. Deci niste prescurtari, cu alte cuvinte. La fel cum si alte cuvinte au prescurtari: nu-ti, n-am, etc. Deci actual, in prezent, avem doua forme pentru persoana I singular si a III-a plural si trei forme pentru persoana a III-a singular: Sunt si is/-s respectiv este, e si ii/-i.

Arhaism inseamna un cuvant care nu se mai foloseste, dar in cazut asta, se folosesc atat is cat si ii. Nu-nseamna ca daca-n Muntenia sau Bucuresti nu se folosesc, nu se folosesc nici altundeva.

Deci ar trebui reformulat asa: "Cât privește cuvântul îs, este un regionalism al / o prescurtare a formei sunt, exprimând la fel, forma de indicativ prezent, pentru persoana 1a singular (eu îs vesel) și pentru persoana a 3a plural (ei îs veseli / ele îs vesele)."

Comments

Arhaic, conform DEX-ului, semnifică ceva caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut, nu dispărute, în ideea că doar cei ce provin din mediul rural îl mai utilizează. Și oricât de regionalism ai vrea tu să fie, la școală nu te învață sub nici o formă, să folosești varianta îs. Așa că, atunci când răsfoiești un dicționar, trebuie să mai și înțelegi ceea ce citești. Iar cât privește afirmația, prin care afirmi că îs ar fi o prescurtare a formei sunt, nu pot să exprim altceva decât...PENIBIL